Cu noi cunoștințe despre ceai și descoperiri care se dezvăluie în fiecare zi, călătoria în lumea ceaiului este o aventură interesantă și nelimitată, cu spațiu pentru noi toți să explorăm, să ne conectăm și să interacționăm.

Există șase tipuri principale de ceaiuri: alb, galben, verde, oolong, negru și puerh. Fiecare tip de ceai are propriile metode unice de procesare și timpii de preparare.

Ceaiul verde este alcătuit din frunze de camellie sinensis neoxidate și are de obicei o perioadă scurtă de valabilitate de 6-8 luni. Ceaiul verde vine, de asemenea, într-o varietate de forme, inclusiv cele plate, cu ace, ondulate, rulate sau răsucite. În China, cele mai apreciate ceaiuri verzi sunt denumite înainte de Qing Ming, sau „înainte de festivalul de primăvară”, care se încadrează la începutul lunii aprilie.


Ceaiul alb este produs în principal în provincia Fujian din China. Deși este în general cel mai puțin prelucrat dintre toate ceaiurile, este nevoie și de 2-3 zile pentru a produce și are o ușoară oxidare din procesul său lung de 2 zile de ofilire – după care este apoi copt, sortat și copt din nou.

Există mai multe tipuri de ceaiuri albe disponibile. Unele sunt prelucrate din frunze atât de fragede încât încă mai au pe ele fuzz alb natural (pekoe), iar altele sunt prelucrate din frunze mai mari care ajung să fie ceva mai oxidate.

Considerat unul dintre cele mai sănătoase tipuri de ceai, ceaiul alb conține numeroși antioxidanți precum catechine și polifenoli, care ajută la întărirea sistemului imunitar.

Ceaiurile Oolong sunt, de asemenea, produse foarte mult în provincia Fujian, cu cultivarea concentrată în Munții Wuyi. Acest tip de ceai este semi-oxidat și folosește frunze mature, care sunt supuse unui proces de producție specific.

În primul rând, frunzele de ceai sunt șterse câteva ore, apoi „zgâlțâite” pentru a înfrunta frunzele și a distruge pereții celulelor – un pas destinat să elibereze mai multă aromă în timpul oxidării, care poate dura și alte câteva ore. Odată finalizate, frunzele sunt apoi trase, rulate, apoi fie prăjite, fie ard din nou.

Oolongurile ușor oxidate sunt formate în „pelete mici, strălucitoare, de culoare verde închis”, în timp ce oongele mai puternic oxidate sunt formate în „frunze lungi, întunecate, răsucite”.


Ceaiurile negre sunt ceaiuri complet oxidate cultivate în Kenya, Sri Lanka, China, India și alte țări din Asia. Majoritatea ceaiurilor negre sunt cultivate pentru industria pungilor de ceai și sunt adesea amestecate cu alte tipuri de ceai și ierburi pentru a crea amestecuri de „mic dejun” sau „după-amiază” găsite în supermarketurile din întreaga lume.

În China, ceaiurile negre sunt adesea denumite „ceaiuri roșii” din cauza culorii apei după aburire. Aroma ceaiurilor negre este proaspătă, blândă și plină de corp datorită bogăției care se dezvoltă în timpul procesului de oxidare.

Ceaiul galben este produs doar în câteva regiuni chineze, care includ provinciile Hunan și Sichuan. Drept urmare, ceaiurile galbene sunt semnificativ mai puțin exportate decât alte soiuri, ceea ce face mai rar găsit pe piață.

Ca și ceaiurile verzi, cele mai mari grade de ceaiuri galbene sunt produse din recoltele de primăvară. Această varietate este cunoscută pentru aroma sa proaspătă, delicată, precum și pentru nuanța galbenă a frunzelor cauzată de procesare.

Care este preferatul tau?

Daca iti plac articolele noastra te asteptam si pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/observatorculinar/ si Instagram https://www.instagram.com/observatorculinar.ro/

Articol scris de Gabriela Panait