Care sunt principalele tradiții și obiceiuri unde poți folosi vin? Accesează acest articol pentru mai multe informații!

Care sunt principalele tradiții și obiceiuri unde poți folosi vin? Iată mai multe informații care te-ar putea interesa!

Un vechi proverb latin spunea: “Este bine să ne amintim că există cinci motive pentru a bea vin: sosirea unui prieten, setea actuală sau viitoare, excelența vinului sau din orice alt motiv.” Nu din întâmplare am ales un citat latin pentru începutul acestui articol. Deși Vitis vinifera silvestris (cunoscută și sub denumirea de viță de vie sălbatică), a apărut pentru prima dată în regiunea țării noastre în jurul anului 7000 î.Hr., Romanii sunt aceia ce au adus cu ei nu doar noi soiuri de viță de vie, ci și noi metode de cultivare și îngrijire a culturilor. Acest fenomen a avut ca rezultat direct o avansare rapidă în domeniul viticulturii după sosirea lor în regiune.

La finalul anilor 1800, suprafața totală acoperită cu podgorii din România era de cca 150.000 de hectare. Imediat în perioada următoare a urmat o invazie a filoxerei, adică insecte ce au decimat marea parte a podgorilor europene, inclusiv pe cele autohtone. Francezii au adus atunci în România soiurile Merlot, Chardonnay, Pinot Noir și Cabernet Sauvignon, soiuri cultivate pâna în zilele noastre cu succes. Acest fenomen a făcut posibilă refacerea podgoriilor și continuarea tradițiilor din zonă.

Astăzi, conform datelor oferite de INS (Institutul Național de Statistică) consumul mediu pe locuitor în România este de 23,4 litri pentru anul 2019. Preferatul românilor este vinul alb, iar din consumul anual mediu de cca 20 de litri, jumătate, este vin produs în casă.

Deși cercetătorii atestă că vinul nu este prima băutură obținută prin fermentația naturală a unui fruct, el este astăzi adânc prins în cultura și tradițiile multor țări, printre care și România. Vinul, a fost, este și probabil va rămâne bautura cu cele mai mari și mai complexe implicații privind ritualitatea și importanța în ceea ce privește viața spirituală pentru țările creștine, este un simbol al luxului și al elitei intelectuale și mai nou un răsfăț accesibil tuturor.

Într-o variantă a legendei despre Baba Dochia, aceasta îi cere divinității mâncare și menționează aici termenul de mâncare ca fiind reprezentant pentru pâine și vin. În vremurile respective, și asta nu doar la români, pâinea și vinul erau considerate alimentele de bază pentru oameni și sunt nu doar menționate în Biblie, dar și folosite în ritualuri contemporane bisericești. Defapt, supersițiile populare în materie de creștere a viței de vie, sunt strâns legate de credință. Potrivit unei supersiții mai vechi, cel ce intră în vie cu sapa în zi de vineri ar fi avut parte de furia naturii, iar via ar fi fost distrusă de grindină spre a nu se mai putea bucura de roadele ei. Din popor există și un obicei boieresc foarte apreciat care spune că tinerilor căsătoriți se obișnuia să le fie oferită o bucată de pământ pentru cultivarea viei, drept cadou de nuntă. Vărsarea vinului pe masă la nunți sau adunări festive este semn de belșug.

Foarte multe dintre aceste superstiții s-au transformat în obiceiuri și foarte multe dintre obiceiuri au devenit tradiție. Hai să trecem în revistă câteva din traditiile și obiceiurile noastre ca români care includ această bautură îndrăgită și care există și astăzi.

Zdrobirea boabelor de struguri cu picioarele nu este o tehnică de producere a vinului, cel puțin nu una clasică. Specifică viticultorilor din podgorile Buzăului, acest obicei străvechi al zdrobitului boabelor de struguri cu picioarele se face doar de fecioare tinere și frumoase. Astfel se crede că prin inocență și frumusețea lor, vinul va fi mai dulce și mai aromat.

Cele mai multe superstiții transformate în obiceiuri se găsesc în jurul insituției bisericii. Multe sunt tradiții moștenite din strâbuni și s-au transmis pe cale orală. De exemplu, în anumite zone, podgorenii nu gustă din rodul viilor decât după ce duc primii struguri la biserică. O legendă românească spune că pe vremuri din fântâni curgea doar vin. Pentru că oamenii nu au știut să aprecieze și consumau prea mult, Dumnezeu s-a supărat și a luat acestora darul vinului, dar și belșugul recoltelor de grâu. Tot legenda spune că a lăsat pe pământ doar strictul necesar, încât preoții sa poată oficia slujbele și să pregătească colivele. Astfel, „pâinea noastră cea de toate zilele” și vinul, ce are semnificația sacră de sânge divin, sunt văzute ca însăși un dar divin ce trebuie apreciat. În zilele noastre, la slujbele religioase se varsă vin în amintirea celor trecuți în neființă, se stropește mormântul cu vin (în formă de cruce) și la pomană trebuie vărsat vin în cinstea celui trecut în lumea spiritelor. Vinul nu este asociat doar cu evenimente triste, el este prezent și ca parte componentă din ritualul căsătoriei și tradiția spune că o nuntă cu mult vin este semn de leșug și că mirii vor avea parte de prosperitate. De altfel, tradiția de a avea vin la masa nunții este un obicei menționat și în biblie de nenumărate ori.

Ziua înâlțării Sfintei Cruci, 14 septembrie, este momentul când se dă startul sezonului de cules strugurii. Această sărbătoare este cunoscută sub multe denumiri, precum, Cârstovul sau Ostrovul viilor sau Viniceriu. În unele sate este o tradiție încă populară ca aceia ce se strâng la cules de struguri sa stropească pământul cu primele picături de must în amintirea celor decedeți și să împartă în sat din primul suc de struguri al anului.

1 ianuarie este sărbătoarea Sf. Vasile. Poveștile din popor spun că acesta era un mare petrecăreț și iubitor de vin. Se spune că el s-a rugat la Dumnezeu pentru o zi din an unde să poată să petreacă în voie. Astfel, i-a fost oferită prima zi a anului. Fericit, Sf. Vasile ar fi luat un fir de busuioc și un clopoțel și a plecat să dea de veste că este sărbătoare mare. Iată cum tradiția spune și astăzi să începi anul la un pahar de vin cu familia și de se va vărsa vin pe masă e semn că anul va fi unul cu belșug. Există chiar zone viticole care nu încep procesul de culegere al strugurilor dacă via și locul unde urmează să depoziteze butoaiele nu este sfințin în prealabil.

Obiceiurile și superstițiile românilor vis a vis de vin există și în servirea acestuia. Astfel, se spune să nu torni vin decât în paharele care s-au golit pentru că dacă torni în cele ce încă au vin în ele, vei face copii bâlbâiți, să bei după ciocnire ci nu să lași paharul pe masă pentru că altfel vei avea ghinion și sub nici o formă doi meseni să nu ducă paharul la gură în același timp pentru că este semn de mare necaz in familie.

Adevărate sau nu, toate tradițiile acestea nu dovedesc decât cât de strâns legat de cultura noastră este vinul. Prezent la toate evenimentele importante din viața noastră și în toate ritualurile de amintire a celor plecăți dintre noi, vinul este un element principal al tradițiilor noastre. Că alegem să le credem sau nu, că dorim să le respectăm sau nu, asta nu diminuează plăcerea de a savura un pahar de vin bun. Și spunem un pahar, pentru că, exact precum legenda străbunilor cu excesul, medicii recomandă un consum moderat. Iar dacă ai chef de un vin bun, nu uita să vezi cele mai noi apariții în lista ofertei VinoItalia. Consumați responsabil și alături de prietenii. Aduce garantat voie bună și potrivit credințelor și noroc.

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.