Sângele în urină, numit medical hematurie, este un simptom care se evaluează întotdeauna, chiar dacă apare o singură dată și chiar dacă nu doare. Cauzele merg de la infecții urinare și pietre la rinichi, până la afecțiuni ale prostatei, ale vezicii urinare sau ale rinichilor, inclusiv tumori. Evaluarea standard cuprinde analize de urină și de sânge, o investigație imagistică a tractului urinar și, deseori, o cistoscopie, adică privirea directă în vezică.
Limbajul medical poate părea încâlcit, așa că iată mai întâi un mic dicționar, apoi pașii care urmează de obicei.
Mini-dicționar
- Hematurie macroscopică: sânge vizibil cu ochiul liber, urina fiind roșie, roz sau de culoarea ceaiului.
- Hematurie microscopică: sânge descoperit doar la analiza urinei, la microscop sau cu o bandeletă.
- Sumar de urină: analiza de bază a urinei, care arată sânge, leucocite, proteine, bacterii.
- Urocultură: cultura urinei, pentru identificarea bacteriilor și a antibioticelor eficiente.
- Cistoscopie: examinarea vezicii și a uretrei cu un instrument subțire, cu cameră.
- Urografie CT: investigație CT dedicată căilor urinare, adesea cu substanță de contrast.
- Uroteliu: mucoasa care căptușește căile urinare, de unde pornesc unele tumori.
De ce nu se ignoră
Pentru că sângele în urină poate fi primul și singurul semn al unei boli care, descoperită devreme, se tratează mai ușor. Faptul că episodul a dispărut singur nu înseamnă că cauza a dispărut. Lipsa durerii nu este liniștitoare, deoarece unele afecțiuni serioase ale vezicii sau ale rinichilor sunt nedureroase. Nu orice urină roșie conține sânge: sfecla, unele alimente sau medicamente pot colora urina, iar la femei sângele menstrual poate contamina proba. Doar o analiză lămurește situația.
Cauze posibile
Printre cele mai frecvente se numără infecțiile urinare (cistită), pietrele la rinichi sau în căile urinare, mărirea de prostată la bărbați, iritațiile după efort intens sau după sondă urinară, traumatismele, unele medicamente (anticoagulante, anumite antiinflamatoare), afecțiunile renale care afectează filtrul, tumorile de vezică, rinichi sau prostată. La fumători, riscul de afecțiuni ale vezicii este mai mare. Dacă sângele apare după o infecție clar tratată și dispare, medicul poate decide totuși un control, pentru siguranță.
Primul pas: consult și analize
Medicul îți va cere să descrii culoarea urinei, dacă sângele apare la începutul, la sfârșitul sau pe tot parcursul micțiunii, dacă ai dureri, febră, arsuri, urinări dese, dacă ai pietre sau infecții în antecedente, dacă fumezi și dacă iei anticoagulante. Se fac sumar și cultură de urină, analize de sânge pentru funcția rinichilor și, la bărbați, uneori investigații pentru prostată. Dacă urina conține bacterii, se tratează infecția și se reface analiza după aceea.
Al doilea pas: imagistica
Ecografia renală și a vezicii este adesea prima imagine: nu folosește radiații și arată rinichii, vezica, mărimea prostatei și eventuale pietre sau formațiuni. Dacă este nevoie de detalii, se poate recomanda un CT sau o urografie CT, cu substanță de contrast, sau un RMN. Alegerea ține de vârstă, de funcția rinichilor, de riscuri și de întrebarea clinică.
Al treilea pas: cistoscopia
Cistoscopia este examinarea directă a uretrei și a vezicii urinare cu un cistoscop, un tub subțire, flexibil sau rigid, cu cameră. Se face de obicei cu anestezie locală, cu un gel pe bază de anestezic în uretră, iar uneori sub sedare sau anestezie. Poate provoca arsuri la urinare, ușoară sângerare și un disconfort de câteva zile. Permite medicului să observe mucoasa vezicii, să identifice tumori, inflamații sau pietre și să recolteze biopsii. Cum se desfășoară și ce simți apare în ghidul despre cistoscopie și examinarea vezicii urinare.
Pentru probele de urină, ia în serios modul de recoltare: spălarea zonei genitale, urina de la mijlocul jetului și recipientul steril primit de la laborator reduc riscul unor rezultate false. La femeile aflate la menstruație, discută cu medicul momentul potrivit pentru recoltare sau metoda alternativă.
Cum te pregătești pentru investigații
- Adu analizele și investigațiile anterioare.
- Notează de când apare simptomul și ce îl însoțește.
- Spune medicului ce medicamente iei, în special anticoagulante; nu le opri singur.
- Dacă urmează o ecografie, întreabă dacă trebuie să ai vezica plină.
- Pentru cistoscopie, întreabă despre anestezie, durata, ce poți face după și dacă ai nevoie de însoțitor.
Ce spune culoarea urinei, și ce nu spune
Urina roz sau roșie deschisă poate indica sânge proaspăt, dar și consumul de sfeclă roșie ori unele medicamente. Urina de culoarea ceaiului sau a colei poate indica sânge mai vechi, dar și deshidratare severă sau alte afecțiuni. Prezența cheagurilor sugerează o sângerare mai importantă. Nu poți deosebi singur aceste situații, iar analiza de urină este rapidă și ieftină. Dacă ai avut un episod, nu arunca informația: notează data, aspectul și circumstanțele, ca să le poți descrie medicului.
Ține minte și că un sumar de urină curat o dată nu exclude definitiv o problemă, dacă simptomul s-a repetat. Medicul poate cere repetarea analizelor sau investigații suplimentare, mai ales la fumători și la persoanele peste o anumită vârstă.
Când nu aștepta programarea
Dacă ai sânge în urină și nu poți urina, dacă ai cheaguri, durere puternică în flanc, febră, frisoane, amețeli sau slăbiciune, mergi la urgență. Sângerarea cu cheaguri poate bloca scurgerea urinei și cere intervenție promptă. Nu aștepta nici dacă ești în tratament cu anticoagulante.
Ce urmează după diagnostic
Tratamentul depinde de cauză: antibiotice pentru infecții, măsuri pentru pietre, medicație sau proceduri pentru prostată, intervenții endoscopice sau chirurgicale pentru anumite formațiuni, urmărire pentru cauze benigne. Dacă nu se găsește nicio cauză, medicul poate recomanda controale periodice, pentru că unele surse se pot manifesta ulterior. Sprijinul unui urolog este esențial.
Pentru alte proceduri explicate pe înțeles, inclusiv cele din zona endoscopiei, vezi secțiunea despre endoscopie. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc evaluarea unui medic.
