Am găsit Cartea Adevărului! Singurul mod de a călători prin visele tale

Știi senzația aia când deschizi o carte și simți, din primele pagini, că ai dat peste ceva aparte? Nu e vorba de un bestseller cu marketing agresiv sau de o recomandare de pe TikTok. E ceva mai greu de pus în cuvinte. Un fel de impuls care te face să uiți de telefon, de ceas, de tot ce ai de făcut.

Exact așa mi s-a întâmplat când am început să citesc un roman fantasy românesc, scris de un autor foarte tânăr, despre care nu auzisem absolut nimic până atunci. M-am trezit citind până noaptea târziu, cu zeci de întrebări în cap și cu sentimentul că povestea asta merită să ajungă la mult mai mulți oameni.

Despre ce carte vorbesc și de ce am ales să scriu despre ea? Hai să ți-o prezint cum se cuvine.

Când visele te duc într-un loc pe care nu știai că îl cauți

Gândește-te la ultimul vis pe care l-ai avut și care te-a lăsat cu o senzație ciudată după trezire. Acel gen de vis în care totul părea real, mirosurile, culorile, sunetele, iar când ai deschis ochii ai rămas câteva secunde suspendat între două lumi. Probabil ai clătinat din cap și ți-ai continuat dimineața, dar senzația a rămas.

Visele ne fascinează de când lumea e lume. De la oracolele din Grecia antică la psihanaliza lui Jung, oamenii au tot încercat să înțeleagă ce se petrece dincolo de pleoapele închise. Proza fantasy face un lucru și mai interesant: nu doar că ia visele în serios, ci le transformă în teritorii în care poți intra, cu reguli proprii, cu pericole reale și cu personaje care respiră.

Păi, tocmai în această zonă a apărut o carte românească scrisă de un băiat de 19 ani. Și recunosc, la început am fost puțin sceptic. Dar după primele capitole, scepticismul s-a transformat în curiozitate, apoi în entuziasm sincer.

Totul pornește dintr-o fabrică abandonată lângă Cluj-Napoca

Acțiunea începe simplu, aproape banal. Mihai, un băiat de 13 ani, își petrece weekendurile cu prietenii într-o fabrică părăsită la marginea orașului. Genul ăla de loc pe care îl știm cu toții din copilărie: interzis, dărăpănat, plin de legende urbane și tocmai de aceea irezistibil.

Într-o zi, fugind de poliție (da, băieții s-au mai și jucat unde nu trebuia), Mihai cade într-o groapă uriașă despre care se spunea că a înghițit un om și că nu are fund. Și ghici ce, groapa chiar nu duce spre nimic obișnuit. În adâncuri, băiatul dă peste un bătrân misterios, îmbrăcat încă în uniformă de polițist, care trăiește acolo de ani de zile, alături de o carte veche și două artefacte ciudate.

Momentul cheie vine când Mihai atinge artefactele, o sabie și un coif. Acestea se transformă pe loc în obiecte banale: un creion și o șapcă. Ochii băiatului capătă o nuanță albastră, în jurul corpului său apare o aură strălucitoare, iar bătrânul începe să înțeleagă că puștiul nu e un copil oarecare. E reîncarnarea unui rege dintr-o dimensiune paralelă.

Un tărâm cu 11 sate, o carte sfântă și un război uitat

Povestea nu se oprește la groapa din fabrică. Autorul construiește un întreg univers paralel, cu 11 sate distincte. Fiecare sat e populat de o specie diferită: feline, elfi, pitici, vrăjitori, călugări, rinoceri, păianjeni, hermeni, zâne, odixi și, cel mai important pentru poveste, stariunile.

Conflictul central se leagă de Mordil, o entitate întunecoasă pe care celelalte 11 zeități au închis-o într-o temniță subterată cu miliarde de ani în urmă. Cheia temniței a fost distrusă, dar nu înainte să izbucnească un război care a rupt echilibrul între sate. Armele mitice au fost ascunse în lumea oamenilor, transformate în obiecte obișnuite, iar regii și paznicii au fost blestemați să se reîncarneze în oameni care să le protejeze.

Găsești ecouri din Tolkien aici, din mitologia nordică, din tradiția fantasy clasică cu artefacte ascunse și profeții. Dar ceea ce surprinde e modul în care autorul amestecă toate astea cu un limbaj actual, cu referințe la Fortnite, FIFA, Instagram și kendama. Contrastul ăsta între epic și cotidian dă poveștii o savoare aparte.

Umorul, ingredientul neașteptat

Nu mă așteptam să râd atât la o carte fantasy. Serios, nu mă așteptam. Naratorul, Mihai, povestește totul la persoana întâi, cu o sinceritate care te dezarmează și cu un umor adolescentin imposibil de contrafăcut. Scena în care își vede ochii strălucind albastru și strigă „Mă transform în ștrumf!” m-a făcut să pun cartea jos de râs.

Apoi e restaurantul „La Lupu’”, unde eroul nostru comandă un fresh de broccoli în timp ce adulții beau berea cea mai scumpă din meniu. Sau scenele în care încearcă să-și mintă mama cu scuze din ce în ce mai creative, care evident nu țin. Bătrânul Marcus, polițistul Petre și șoferul Coamă de Leu, care se dovedește a fi o felină, formează un trio de mentori atât de haotic încât îți vine să-i adopti pe toți trei.

Umorul ăsta nu e băgat cu forța în text. Vine natural, din situații absurde trăite cu o logică proprie. E genul de comic pe care îl recunoști din viața reală, din discuțiile cu prietenii și din momentele alea când totul merge prost dar cumva râzi.

Călătoriile prin vise și dimensiunea ascunsă a poveștii

Revenind la întrebarea din titlu: cum călătorești prin vise? În această carte, visele au un rol concret. Mihai are viziuni prin care percepe cealaltă dimensiune. Într-una dintre ele, o vede pe Heather, prietena lui dispărută, legată și păzită de creaturi feline, cu sabia pierdută lângă ea. Ochii fetei au devenit albaștri, la fel ca ai lui.

Viziunile astea funcționează ca un pod între cele două lumi. Nu sunt visele obișnuite pe care le avem toți, ci ferestre care se deschid în momente de criză sau de pericol. Ideea mi se pare frumoasă, fiindcă sugerează că accesul la o altă dimensiune nu vine din exterior, ci dintr-un loc interior, profund personal.

Și dacă stai să te gândești, exact asta fac și cărțile bune, nu? Te transportă într-o altă dimensiune, una făcută din cuvinte dar la fel de reală cât timp o trăiești. Drumul spre ea trece prin propriile tale emoții, amintiri și, da, prin vise.

Un debut literar premiat la nivel național

Cartea despre care vorbesc se numește „Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan și a fost publicată în 2024 de Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca. Face parte din seria „Călătorie spre început” și din colecția „Cărțile copilăriei”, coordonată de Rareș Fărcaș.

Bradu Mihai Dan a primit premiul pentru Carte de debut din partea Ligii Scriitorilor din România. Premiul i-a fost înmânat în cadru festiv de președintele Ligii, domnul Al. Florin Țene, o recunoaștere care confirmă că nu e vorba de o simplă încercare, ci de un talent real.

La 19 ani, autorul a reușit ceva ce mulți scriitori cu experiență nu reușesc: să construiască un univers coerent, să-l populeze cu personaje pe care le ții minte și după ce închizi cartea, și să te facă să vrei mai mult. Prefata cărții, semnată de scriitoarea Amalia Dragomir, spune totul: fantazia și realitatea se întâlnesc aici într-o armonie care te prinde din prima pagină.

Cine ar trebui să citească această carte și de ce acum

Am recomandat-o deja câtorva prieteni, unii fani de fantasy, alții nu. Toți au revenit cu aceeași reacție: surpriză că un autor român atât de tânăr poate scrie așa. Cartea se adresează unui public larg. Merge perfect pentru adolescenți de 12-13 ani care vor aventură, dar și pentru adulți care și-au păstrat gustul pentru povești pline de imaginație.

Personajele vorbesc ca niște tineri reali. Au glumele lor, referințele lor, acea combinație de curaj și nesiguranță pe care o recunoști din propria adolescență. Universul fantastic e complex, dar construit cu o naturalele care îl face accesibil și pentru cineva care nu a citit niciodată fantasy.

Într-o piață literară românească dominată de traduceri, apariția unui roman original în acest gen e un eveniment care nu ar trebui să treacă neobservat. E genul de lectură pe care o începi sâmbătă după-amiază și o termini duminică dimineață, fiindcă pur și simplu nu poți lăsa cartea din mână.

Volumul poate fi achiziționat online de pe Carturesti.ro și Libris.ro. Livrarea se face rapid, prețul e corect, iar cartea merită fiecare leu.

Povestea abia a început

Seria „Călătorie spre început” promite continuare. Finalul primului volum lasă destule fire narative deschise: ce se va întâmpla cu Heather, ce secrete mai ascunde cartea sfântă și cine va încerca să-l elibereze pe temutul Mordil.

Sunt întrebări fără răspuns deocamdată. Dar tocmai ăsta e farmecul: te lasă cu dorința de a afla ce urmează, cu neliniștea aia plăcută care te face să verifici periodic dacă a apărut volumul doi.

Dacă nu ai citit-o încă, fă-ți un serviciu și comand-o. E o carte pe care o deschizi cu un zâmbet și o închizi cu altul, mai larg. Iar dacă ai copii sau nepoți, e cadoul perfect: o aventură românească scrisă de un tânăr pentru tineri, dar suficient de bună încât să prindă și pe cei care au trecut de mult de vârsta coifurilor și a sabiilor magice.

CASETĂ EDITORIALĂ Titlu: Drumul către o altă dimensiune Autor: Bradu Mihai Dan Editura: Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024 Colecția: Cărțile copilăriei (coordonator: Rareș Fărcaș) Seria: Călătorie spre început ISBN: 978-630-311-221-3 Premiu: Carte de debut, acordat de Liga Scriitorilor din România (înmânat de președintele Al. Florin Țene) Disponibilă online: Carturesti.ro și Libris.ro