Codul de pe coaja ouălor arată trei informații: sistemul în care au fost crescute găinile, țara de origine și unitatea de producție. Prima cifră indică sistemul de creștere, urmează două litere pentru țară, iar la final un număr de identificare a fermei. Un ou marcat „1RO…” provine, de exemplu, de la găini crescute în aer liber, într-o fermă din România.
Ce înseamnă prima cifră din codul de pe ou?
Prima cifră din codul de pe ou arată sistemul de creștere a găinilor, pe o scară de la 0 la 3.
| Cifră | Sistem de creștere | Ce presupune, pe scurt |
|---|---|---|
| 0 | Ecologic | Acces în aer liber, furaje ecologice, densitate redusă, reguli de certificare |
| 1 | În aer liber | Acces zilnic la un spațiu exterior cu vegetație |
| 2 | La sol | Hală închisă, găini libere pe pardoseală, fără cuști |
| 3 | În cuști | Cuști amenajate, cu spațiu și dotări minime reglementate |
Cifra nu spune nimic despre prospețime sau despre siguranța alimentară. Toate cele patru categorii sunt supuse acelorași controale sanitare; diferența ține de condițiile de viață ale păsărilor și, de regulă, de preț.
Ce arată literele și numerele care urmează?
Cele două litere de după prima cifră sunt codul țării în care se află ferma, de exemplu RO pentru România. Șirul de cifre de la final identifică exploatația, adică ferma și, uneori, hala din care provine oul. Pe baza acestui număr, autoritățile pot urmări un lot până la sursă dacă apare o problemă, iar retragerea de pe piață se poate face țintit. Pe lângă cod, unele ouă poartă și data ouatului sau data durabilității minimale, imprimate direct pe coajă.
Ce înseamnă mărimile S, M, L și XL?
Mărimile ouălor se stabilesc după greutate, nu după dimensiunea aparentă.
- XL: 73 g și peste.
- L: între 63 și 73 g.
- M: între 53 și 63 g.
- S: sub 53 g.
Rețetele de patiserie sunt scrise de obicei pentru ouă de mărime M. Când se folosesc ouă L sau XL în aluaturi și creme cu multe ouă, diferența de lichid se simte, iar compoziția poate ieși mai moale decât era de așteptat.
Ce scrie pe cofraj în afară de cod?
Pe cofraj apar categoria de calitate, mărimea, numărul de ouă, sistemul de creștere scris în cuvinte, data durabilității minimale și recomandarea de păstrare. Ouăle vândute în magazine ca ouă proaspete sunt de categoria A. Pentru ele, data durabilității minimale nu poate depăși 28 de zile de la ouat, iar formularea de pe ambalaj este „a se consuma de preferință înainte de”. Diferența dintre această formulare și data limită de consum este explicată în articolul despre data limită de consum și data durabilității minimale.
Ouăle vândute direct de micii producători, în piață sau la poarta fermei, pot avea reguli de marcare diferite. Câteva criterii utile pentru astfel de cumpărături sunt adunate în ghidul despre cumpărăturile de la producători locali.
Cum se verifică prospețimea unui ou acasă?
Prospețimea unui ou se verifică simplu, punându-l într-un pahar cu apă rece. Pe măsură ce oul îmbătrânește, pierde umiditate prin coajă, iar camera de aer de la capătul lat crește.
- Oul care stă culcat pe fund este proaspăt.
- Oul care se ridică pe vârf, dar rămâne pe fund, este mai vechi, dar bun pentru fiert sau copt.
- Oul care plutește se aruncă.
Un ou proaspăt spart pe farfurie are gălbenușul bombat și albușul gros, strâns în jurul lui. La ouăle vechi, albușul se întinde și devine apos, ceea ce contează mai ales la ochiuri și la ouăle poșate.
Cum se păstrează ouăle după cumpărare?
Ouăle se păstrează în frigider, în cofrajul original, pe un raft din interior, nu în ușă, unde temperatura variază la fiecare deschidere. Cofrajul le protejează de mirosuri și păstrează la îndemână data și codul. Ouăle nu se spală înainte de depozitare, pentru că apa îndepărtează stratul protector natural al cojii; se clătesc doar chiar înainte de folosire, dacă sunt murdare. Ouăle crăpate se folosesc doar în preparate gătite complet. Pentru ouăle fierte, ochiuri și omletă, tehnicile din articolul despre gătirea ouălor perfecte ajută la rezultate constante.
