Cărbuni sau lemne pentru grătar: ce alegi și cum le aprinzi

Cel mai bun combustibil pentru un grătar clasic este cărbunele din lemn natural, în bucăți, sau lemnul de esență tare uscat bine, ars până rămâne un strat de jar acoperit cu cenușă albă. Brichetele de cărbune sunt o variantă comodă și constantă, dar depind de ce conțin ca liant. Contează mult mai puțin marca și mult mai mult cum pregătești focul.

Un foc prost aprins strică friptura mai sigur decât o carne mediocră. Flăcările galbene, fumul alb și mirosul de benzină nu au ce căuta lângă mâncare, iar toate acestea se evită ușor dacă știi ce pui în grătar.

Ce deosebește cărbunele din lemn de brichete?

Cărbunele din lemn se obține prin arderea lemnului fără oxigen suficient, într-un proces numit piroliză. Rezultă bucăți neregulate, ușoare, care se aprind repede și ard fierbinte, cu variații de temperatură mai mari. Brichetele se fac din rumeguș sau praf de cărbune, presat împreună cu un liant, adesea amidon. Ard mai uniform și mai mult timp, dar lasă mai multă cenușă și, la unele produse, adaugă aditivi.

Dacă alegi cărbune ambalat, citește eticheta. Specia lemnului și lipsa aditivilor chimici sunt informații utile. Evită sacii care miros a petrol sau a vopsea chiar înainte de aprindere.

Ce esențe de lemn sunt bune pentru grătar?

Lemnele de foioase tari, uscate natural, sunt cele mai potrivite: fagul, stejarul, carpenul, frasinul. Ard lung, dau jar bun și un fum curat. Pomii fructiferi, cum sunt mărul, cireșul sau părul, aduc o aromă ușor dulceagă, plăcută la pui și la porc. Lemnul de nuc dă un fum mai aspru.

Nu folosi niciodată lemn de conifere, adică brad, pin sau molid. Conține rășină care arde cu fum negru și lasă un gust înțepător și amar în mâncare. Nu pune nici lemn tratat, vopsit, lipit sau provenit din paleți și mobilier. Lemnul trebuie să fie uscat, de regulă după cel puțin un an de depozitare la adăpost; lemnul verde fumegă și nu arde curat.

Cum aprinzi focul fără lichid de aprindere?

Lichidul de aprindere lasă în carne un gust chimic și nu este necesar. Cea mai bună metodă este coșul de pornire, un cilindru metalic în care pui cărbunii, iar dedesubt o bucată de hârtie sau un cub aprinzător natural. Dacă nu ai coș, poți face un con de cărbuni în centrul grătarului, cu aprinzători sub el.

1. Umple coșul cu cărbuni, cât ai nevoie pentru zona fierbinte.
2. Aprinde hârtia sau cubul de dedesubt și lasă aerul să tragă prin coș.
3. După 15–20 de minute, când cărbunii de sus sunt acoperiți cu o peliculă gri-albă, răstoarnă-i în grătar.
4. Lasă încă 5–10 minute să se uniformizeze temperatura înainte să pui carnea.
5. Pune grătarul metalic la loc și încălzește-l, apoi curăță-l cu peria.

Semnul că focul este gata este cenușa albă, nu flacăra. Flăcările mari pe grătar înseamnă grăsime care arde și funingine pe carne.

Cum organizezi grătarul în două zone?

Aranjează cărbunii în așa fel încât o parte din grătar să aibă jar gros, iar cealaltă să rămână fără combustibil dedesubt. În zona fierbinte rumenești, în cea indirectă termini gătirea fără risc de ardere. Metoda salvează bucățile groase, pulpele de pui și cârnații, care se ard la exterior înainte să fie făcute la interior. Poți mări sau reduce temperatura din deschiderile de aer ale grătarului: mai mult aer înseamnă foc mai puternic, mai puțin aer îl domolește.

Despre siguranța întregului montaj, de la poziția grătarului până la ce faci cu jarul rămas, vezi și materialul despre siguranța la grătar. Iar dacă te chinui cu rezultate neuniforme, merită parcurs și articolul cu cele mai frecvente greșeli la grătar.

Cât combustibil îți trebuie?

Pentru un grătar mediu și o masă de patru persoane ajung de obicei între unu și doi kilograme de cărbune din lemn. Gătirea de lungă durată, de exemplu la cârnații gătiți la foc potrivit sau la bucăți mari, cere mai mult și, în plus, completări pe parcurs. Adaugă cărbuni noi din coșul de pornire, nu direct aprinși din sac, ca să nu scazi temperatura brusc.

Vântul și temperatura de afară schimbă calculul. Într-o zi rece sau cu rafale, grătarul consumă mai mult combustibil, deci pregătește o rezervă de o treime din cantitatea obișnuită și așază grătarul cu spatele spre direcția din care bate vântul.

Cum stingi și cum depozitezi corect?

După masă închide toate intrările de aer și capacul, iar focul se stinge singur în câteva ore. Nu arunca apă pe jar, pentru că produci abur fierbinte și cenușă care se lipește de metal. Aruncă cenușa numai după ce s-a răcit complet, într-un recipient metalic. Cărbunii nearși se păstrează într-un loc uscat, în sac închis; umezeala este dușmanul lor, pentru că un cărbune umed fumegă și nu se mai aprinde ușor. Lemnele se depozitează stivuite, ferite de ploaie, cu aer care să circule printre ele.